„Un prieten de-al meu”

Într-o vreme, unii se îngrămădeau să împlinească norma tradiţională conform căreia se spune „un prieten de-ai mei”, „o colegă de-ale mele”, pentru că acest „de” ar fi echivalent cu „dintre”,

„Zi”, sau „zii”?

Când scriem „zi” și când „zii”? Asta e chiar foarte simplu: se scrie întotdeauna „zi”, fie că vorbim despre ziua săptămânii, fie că rugăm pe cineva să spună ceva: „Zi

„Fi” și „fii”

Câți „i” avem la „fi” și „fii”? Forma verbului „a fi” primește doi „i” doar în trei situații: 1. „fii bun!” (imperativ afirmativ, dar la negativ este „nu fi nebun!”)

„Δ și „â”

Astăzi vorbim despre când scriem „î” și când scriem „â”: la extremitățile unui cuvânt folosim, întotdeauna, „î”, iar în interiorul cuvântului scriem, de obicei, „â”. Spunem „de obicei”, pentru că fac excepție cuvintele

„De” după numere

După numere, când folosim „de” și când nu? De la 1 la 19 nu spunem „de”: 1 milion, 8 găini, 17 bărci. De la 20 la 100, apare „de”: 20

Scrierea numerelor

În scris, numerele de la 1 la 10 sunt reprezentate prin litere: unu/una, doi/două, trei, patru, …, zece. Celelalte vor fi scrise cu cifre, mai puțin cazurile în care se

„Primul ministru” sau „prim-ministrul” și alte curiozități

Cratima apare doar când vorbim despre șeful unui guvern și este păstrată la orice formă (prim-ministru, prim-ministrului, prim-miniștri, prim-miniștrilor etc.). „Primul ministru” nu se referă la funcția domnului Ponta, ci

„Tontălău”

Nu mai avem „tăntălăi” pe lume! Toți sunt, conform DOOM 2, „tontălăi”… ~ Orice asemănare cu vreuna dintre lecțiile anterioare este pur întâmplătoare și neintenționată. ~

Despre „a vrea”

Pentru că știm deja că „vroiam”, „vroiai”, „vroia”, „vroiam”, „vroiați”, „vroiau” sunt forme greșite, mai rămâne doar să răspundem la întrebarea: Dar cum este corect? Dacă ținem să folosim verbul

„Maxim” sau „maximum”

Diferența dintre „maxim” și „maximum” este reală, nu ne aflăm în situația în care a mai fost inventat un cuvânt care înseamnă exact același lucru, dar pe care nu îl

„Nivele” sau „niveluri”

RETRACTARE – AICI. Există o unealtă care-ți spune dacă o suprafață este orizontală sau nu și, dacă nu, cu cât variază. Dacă ai două d-astea, atunci spui că ai două

„Odată” sau „o dată”

A fost „odată” ca niciodată, că dacă nu m-ar fi întrebat nimeni nici „o dată”, nici de mai multe ori, atunci nu v-aș fi povestit; a fost, deci, odată un

„Ști” sau „știi”

Vom scrie „știi”, cu doi „i”, doar când vorbim despre un „tu”: „știi tu ce știi”, „știi ceva?” (prezent) sau „să știi că îmi place cum vorbești” (conjunctiv prezent). „Ști”,

„Ora unu” și „ora două”

De ce „ora unu” și „ora două”, dar nu „ora una” sau „ora doi”? Motivul vine din timpuri vechi-străvechi, când timpul se măsura în ceasuri (substantiv neutru: „un” ceas, „două”

„Vi”, „vii” și „viii”

„Vi” vom scrie într-o singură situație: când vorbim despre „voi” și răspunde la întrebarea „cui?”. „Ni se pare ciudat!” – „Cui i se pare ciudat? Aaaaa, vouă VI se pare

„Dintr-o dată”, sau „dintr-odată”?

„Dintr-odată”, fără alte comentarii. Pentru că așa și doar așa spune DOOM 2.

„Într-una” sau „întruna”

Într-una dintre zile, soția lui Marcel i-a cerut întruna copii. Scriem „într-una”, cu cratimă, când putem avea și „într-unul” (Într-unul dintre saci era un potir de aur), sau când putem

„Ultimile” sau „ultimele”

Vă mai aduceți aminte de „acELEași”? E la fel și aici: cuvântul corect este cel care conține pronumele potrivit substantivului cu care se acordă cuvântul nostru. Așadar, vom spune și

„De cât”, „decât” și „doar”

„De cât” timp ai nevoie să te aranjezi? – NU am nevoie „decât” de jumătate de oră! „De cât” vom scrie doar când vorbim despre cantitate: „de cât” colesterol ai

Extemporal – Școlărești la Cărturești

Extemporalul de la Școlărești la Cărturești este aici. Variantele corecte de la prima parte sunt: – copiii proprii; „proprii copii” mai are nevoie de un „i” la sfârşitul primului cuvânt