Despre „a consta”

Verbul „a consta”, care înseamnă „a fi format din” și care, evitând fițele, de cele mai multe ori poate fi înlocuit cu eternul „a fi” (lucru pe care dacă îl acceptați, nu mai aveți de ce citi ce mai urmează), ridică probleme la două dintre formele sale: indicativ prezent și conjunctiv prezent, ambele la persoana a treia plural.

Le luăm pe rând:

– indicativ, III pl.:  ei constau – așadar, nu ei constă (care însă este forma corectă pentru III sg. – el constă, cu accent pe „ă”), ci exact cum e și „a sta”, dar cu „con” în față. Ei stau, ei constau (ambele cu accent pe „a”). O problemă ar fi că exact la fel se scrie și se citește și forma de imperfect III pl., iar aici nu mai seamănă cu „a sta”: ei stăteau, ei constau (nu constăteau).

– conjunctiv, III pl.: (ei) să constea – așadar, nu să cónste, ci, iarăși, ca „a sta”: (ei) să stea, (ei) să constea.

Treburi complicate cu acest „a consta”, și toate vin pe lângă faptul că are și un sens cam vag. Așadar, vă încurajăm cald să îi găsiți corespondent de fiecare dată când vă apare în gând!