„Fi” și „fii”

Câți „i” avem la „fi” și „fii”?

Forma verbului „a fi” primește doi „i” doar în trei situații:

1. „fii bun!” (imperativ afirmativ, dar la negativ este „nu fi nebun!”)

2. „să fii bun” (conjunctiv prezent afirmativ) și

3. „să nu fii nebun” (conjunctiv prezent negativ).

În toate celelalte cazuri, avem „fi”!

Atenție la conjunctivul perfect, care se formează cu „a fi” ca verb auxiliar, cu un singur „i”: (eu, tu, el, noi, voi, ei) „să fi mâncat ceva bun”, „să fi spălat vasele” etc.

Comentarii

  1. […] Știm cum e verbul „a fi” la imperativ: „fii serios!”, dar „nu fii fi prea serios!” – pentru că imperativul negativ se construiește cu infinitivul, adică numele din buletin al verbului: „(a) fi”. La fel se întâmplă și cu „a face” (și cu toate verbele, dar pe noi astăzi ne interesează mai ales verbul „a face”). El, la imperativ, arată așa: […]

  2. […] sunt scrise adesea, greșit, tot cu doi „i”: a citi, a (se) trezi, a îndobitoci, a nimici, a fi, a ști, a păli, a […]