Genitiv-dativul substantivelor feminine

Așa cum vă spuneam la anterioara noastră întâlnire, astăzi vorbim despre ce fac (de obicei) substantivele feminine la genitiv-dativ.

Așadar, la majoritatea substantivelor feminine (excepțiile și teoria de DOOM, aici), ceea ce trebuie să facem este să ne gândim la pluralul substantivului: o grădină – două grădini, o fată – trei fete, o piață – patru piețe, pentru că forma de plural este și forma corectă pentru genitiv-dativul nearticulat: unei grădini, unei fete, unei piețe. Apoi, pentru genitiv-dativ articulat, trebuie doar să știm că se adaugă un „i” la forma de plural: gardul grădinii, cartea fetei, parcarea pieței. Formele greșite folosite adesea sunt grădinei, fetii, pieții.

Același lucru se întâmplă, după cum spuneam, cu o mulțime de substantive feminine: o minge – două mingi – unei mingi – culoarea mingii, o culoare – două culori – unei culori – nuanța culorii, o nuanță – două nuanțe – unei nuanțe – intensitatea nuanței, o intensitate – două intensități – unei intensități – infinitul intensității etc.

Ei bine, cu „soră” nu stă treaba așa. El are două forme de plural, „sore” și „surori”, câte unul pentru fiecare sens. Însă la genitiv-dativ, folosește doar unul dintre pluraluri, și anume „surori”, pentru ambele sensuri: „Surorii mele îi place la mare”, „I-am strecurat surorii medicale o bancnotă cu numărul meu de telefon pe ea.” – Corectare ulterioară, la observația unui cititor atent – Deși are o singură formă de plural pentru ambele sensuri ale sale (și anume „surori”), la genitiv-dativ singular are forme diferite pentru fiecare dintre ele: „Surorii mele îi place la mare”, „I-am strecurat sorei medicale o bancnotă cu numărul meu de telefon pe ea.” 

Cu acest autodenunț ieftin (și, mai nou, cu o gălușcă fierbinte înghițită pe stomacul gol), încheiem ediția de astăzi și vă invităm să nu vă zgârciți cu planurile de vacanță.