Astăzi vorbim despre când scriem „î” și când scriem „â”: la extremitățile unui cuvânt folosim, întotdeauna, „î”, iar în interiorul cuvântului scriem, de obicei, „â”.
Spunem „de obicei”, pentru că fac excepție cuvintele cu prefixe: reîntregire (re+întregire), a preîntâmpina (pre+întâmpina), neîntâlnit (ne+întâlnit), și cele compuse: bineînțeles (bine+înțeles), nemaiîntâlnit (ne+mai+întâlnit). Dar nu fac excepție formele de gerunziu: făcând, culegând, respectând.
La numele proprii, posesorii pot alege dacă scriu „â” sau „î”, nouă rămânându-ne doar să le respectăm dorința.
Lasă un răspuns