„Majoritatea este”, sau „majoritatea sunt”?

În primul rând, majoritatea nu au mereu răbdare să asculte până la sfârșit, și de acolo încep neînțelegerile. Apoi, mai este și faptul că dacă majoritatea spune într-un fel, felul acela devine regulă. Dar să nu fim atât de prăpăstioși!

Da, același cuvânt poate accepta acord de plural sau de singular cu predicatul, dar în situații diferite. Se întâmplă în cazul substantivelor colective și, pentru a-i alătura un verb pe măsură, nu avem decât să știm bine la cine sau ce se referă cuvântul nostru. În paragraful de mai sus, „majoritate” înseamnă, pe rând:
– „cei mai mulți dintre vorbitorii de limba română interesați de gramatică” și:
– „cea mai mare parte din totalul celor care vorbesc”.

În primul caz, accentul nu cade pe substantivul colectiv „majoritate”, care este înțeles ca număr și arată cantitatea, ci pe ideea de „oameni”, „vorbitori”, deși formal absentă. În a doua situație, accentul cade pe substantivul colectiv „majoritate” înțeles ca o entitate unitară.

Mai multe detalii despre acest subiect sunt în „Gramatica Limbii Române II” (2008), pe la paginile 374-376 (capitolul „Acordul dintre subiect și predicat”).