Flagrant delict drag și corect

Unele cuvinte care de obicei stau lângă un substantiv (se numesc adjective) – fată frumoasă, câine pitic, soare roșu – pot fi ele însele substantive: „Frumoaso, ce faci?”, „M-am întâlnit cu un pitic”, „Roșule, las-o că măcăne!”

Alte adjective, majoritatea, nu pot fi folosite ca substantiv. Este și cazul lui „flagrant”, cuvânt drag românilor în ultima vreme și mai ales bucureștenilor începând cu ultimele două zile. El înseamnă „izbitor”, „evident”, „care sare în ochi” și a fost consacrat de sintagma „flagrant delict”, adică „infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat”, unde „delict” este substantiv, iar „flagrant” este singurul lucru care poate fi: adjectiv.

Chiar dacă „flagrant” vrea să facă cu „flagrant delict” ce a făcut Robbie Williams cu Take That, noi nu trebuie să-i dăm voie să apară singur în știrile, textele și bârfele noastre.

NB: „Flagrant” poate apărea și singur, dar nu atunci când îl poți număra. Așteptăm întrebări! 🙂