Vom lăsa aici aceste gânduri care nu ne aparțin, în speranța unor vremuri mai bune.
„În general se scrie niciun, nicio, într-un singur cuvânt, ca și cînd ar fi o singură idee. În cazul acesta de ce nu se scrie și nicidouă, nicitrei tot într-un cuvînt?
În realitate, cuvîntul nici este de sine stătător, îl găsim și în alte grupuri, de exemplu în nici acuma, nici așa, nici în ruptul capului etc., iar un, o își păstrează fiecare înțelesul lui independent. Atunci ce motiv ar fi să le scriem împreună?”
(Alexandru Graur, Puțină gramatică, vol. 2, pag. 67 – 1988)
Lasă un răspuns