Expertul are experiență. Ani de școală, de muncă – eșecuri și succese. Toate astea înseamnă experiența lui.
Expertul face o expertiză. La un moment dat, cineva îi cere expertului nostru să își dea cu părerea, cât mai avizat și oficial cu putință, despre ceva. Atunci, el întocmește o expertiză – un raport făcut în urma unor cercetări.
Da, este adevărat că ai nevoie de experiență ca să faci o expertiză, așa cum ai nevoie de făină ca să faci pâine. Dar este evident că experiența și expertiza nu sunt același lucru, pentru că nu putem pune gem pe făină.
Este greșit să spunem, de exemplu, că respingerea unui ministru este bazată pe lipsa lui de expertiză, fiind vorba, firește, despre lipsa lui de experiență.
În engleză, „expertise” are ambele sensuri discutate mai sus – probabil de aici a apărut în română mutarea greșită a sensului lui „experiență” către „expertiză”.