Uneori, dar nu doar când ne uităm a doua oară la același film, ni se pare că am mai văzut ceea ce vedem, exact în aceeași ordine și fix cu aceleași trăiri – măcar pentru câteva secunde. Până se hotărăsc psihologii de unde vine treaba asta, hai să vedem cum se scrie corect în română ceea ce, tradus cuvânt cu cuvânt din franceză, înseamnă „deja văzut”:
*déjà-vu (fr.) s.n.
Așadar, cu accente unu’ așa și-altu’ așa pe „e” și „a”. Observăm că pe „u” nu e niciun accent, și tocmai de aici apare un lucru despre care urechile ne spun că nu este foarte cunoscut, dar tot DOOM-ul ne clarifică:
[pron. dejavü],
unde „ü” este o vocală pronunțată ca un „i”, cu buzele rotunjite pentru „u”. Altfel spus, este un „u” nu prea lung, cu un „i” și mai scurt înainte.
Dragi francofoni, nu vă enervați, lăsați-i pe ceilalți să exerseze. 🙂