Șefă peste sărbătorile religioase din România, BOR spune clar și răspicat, prin vocea Protopopului Doctor Ioan Bude, care este forma corectă pentru numele sărbătorii ce stă la ușă și bate, și anume „Paști” (ca singular), nicidecum „Paște”, formă considerată peiorativă, stranie și chiar eretică. Articolul la care facem trimitere mai sus oferă ca sursă a acestei reguli de exprimare citate din Biblie, traducerea oficială BOR, și anume cea a lui Bartolomeu Anania. Alte traduceri folosesc forma „Paște”.
Dar mergem și noi la Biblia noastră când vorbim despre forma cuvintelor, căreia îi spunem DOOM. Este adevărat, acesta este un document neveșnic și schimbător, căci se ocupă de problemele limbii, organism viu aflat în continuă schimbare, nu de cele ale sufletului, cu aceleași metehne din moși-strămoși. Așadar, Dicționarul oficial al Academiei Române, scris nu pe table de piatră, ci pe hârtie, dar de însăși mâna Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, zice așa:
!Paște (sărbătoare) substantiv propriu masculin, plural Paști (doi Paști; dar plural neutru Sfintele Paști)
Avem astăzi, așadar, două forme corecte, una fiind singular, alta plural. Vom spune „De Paștele acesta mă duc la țară”, „Acum trei Paști am fost la mare”, „Sfintele Paști sunt sărbătoarea mea preferată” și, dacă chiar vrem, „(Un) Paște fericit!”.