Pornisem hotărât să clarific diferența dintre „din” și „dintre”! Simțeam că trebuie făcut ceva și că nimic nu-mi poate sta în cale să fac ordine în lume. Apoi, am citit articolul de aici al doamnei Rodica Zafiu și m-am mai potolit. Dar nu de tot.
Să dezvolt: se tot discută despre folosirea lui „din” în unele cazuri și a lui „dintre” în alte cazuri – unii spun că da, trebuie făcută diferențierea, alții spun că „din” poate fi folosit în toate cazurile. Atenție: nimeni nu spune că cele două sunt interschimbabile. Exemple:
1. unul din prietenii mei / unul dintre prietenii mei.
2. jumătate din prietenii mei / jumătate dintre prietenii mei.
3. un om din popor / un om dintre popor.
Cazurile clare cu „din” sunt cele în care urmează un cuvânt la singular (atunci, nu îl poți înlocui pe „din” cu „dintre” – exemplul 3). În cazurile în care urmează un cuvânt la plural (exemplele 1 și 2), unii spun că trebuie musai „dintre”, alții spun că merg amândouă.
Ordinea pe care voiam s-o instaurez în republica autocratică Anonimovia era folosirea exclusivă a lui „dintre” atunci când urmează plural. Dar nu avem nicio Biblie care să susțină că altfel ar fi greșit.
Totuși, ca să mă susțină, dar fără să știe, Diacritica povestește aici cum folosirea generalizată a lui „din” poate genera sensuri monstruoase (exemplul 2) – nu intrăm acum în detalii.
Apoi, mai iau în considerare și o posibilă asemănare cu „prin” și „printre” – „Merg prin printre oameni”, „Prin Printre ei se află și oameni buni”, dar „Trec printre prin tunel”, „Trec prin tuneluri / Trec printre tuneluri” – diferență majoră de sens.
Interesant este că, dacă e să credem DEX-ul, nici „dintre” și nici „printre” nu vin de la „din”, respectiv „prin”, ci de la „de”, respectiv „pe” + între. Care „între” nu vine de la „în”, ci de la prepoziția latinească „inter”.
E distracție mare cu limba asta română, așa că, având în vedere că ați citit până aici, ne bucurăm să petrecem împreună pe ritmurile ei!