A fost „odată” ca niciodată, că dacă nu m-ar fi întrebat nimeni nici „o dată”, nici de mai multe ori, atunci nu v-aș fi povestit; a fost, deci, odată un om care știa cum se scrie odată/o dată fără să numere. Dar asta era într-un basm – pentru noi, ceilalți muritori, regula e simplă: dacă poți spune „o dată”, „două dăți” etc. (răspunde la întrebarea „de câte ori?”), atunci scrii despărțit; dacă nu, atunci scrii împreună (răspunde la întrebarea „când?”): „hai odată!”, „odată, aveam plete” și „odată ce”, „odată cu”, „odată și odată”.
Tot despărțit e când scriem despre „o dată calendaristică”.
Lasă un răspuns